Mdeah... :|

Iar a trecut o noapte cu insomniile mele "dragi si scumpe"... vedea-v-as zacand moarte intr-un sant, inecate in propriul vostru suc nesuferit s-amar de putreziciune care sta treaza si care pe mine nu ma lasa sa adorm, ma tine captiv in lumea asta de care tare scarba mi-e!! Vreau vise!!! X(

De ce oare pot si am inspiratie... (bine... vorba vine "inspiratie")...doar atunci cand ma simt ca dracu si am o stare care... pe majoritatea i-ar indemna sa-si ia dracu viata? :)) >:)

Uite, astea de exemplu, le-am scris exteriorizandu-mi trairile mele interioare sufletesti si am adaugat, pe ici pe colo, un copac, un corb.... un drac!... :-??

"Merg încet... Seara şi-a făcut apariţia, întunericul mă învăluie iar. Sunt singur, încă o dată... Ştiu!... blestemat să păşesc pe acest pământ, singur, sunt. O ştiu!... Am acceptat... Merg. Sunt singur. Forme îşi fac apariţia... trupurile copacilor apar în noapte... ei sunt singura mea alinare, tovarăşi de drum, îmi împărtăşesc durerea... Un zgomot ciudat, din departe vine, se aude tot mai tare, mai clar... Pe măsură ce se apropie, sunetul aduce cu el mii de corbi, mii şi mii de corbi. Sunetul este insuportabil!... Se opresc. Mă înconjoară, asaltează copacii, îi acoperă. Zgomotul devine mai puternic... oroarea provocată de sunetul asurzitor produs de aripile corbilor e acum însoţită de durerea copacilor, de plânsetele lor... Stau îngenunchiat. Încerc să-mi astup urechile, să nu mai aud zgomotul... durerea este aşa de mare, pare atât de insuportabilă pentru că ele, păsările negre, scârbe pentru mine în acest moment, hidoase, îşi băteau joc de mine... râdeau de suferinţa mea, râdeau... Cum dinţii vampirului penetrează pielea gâtului pentru a putea soarbe sângele victimelor sale, aşa şi batjocura lor îmi perfora timpanele... Sufletul meu rănit, atunci, n-a mai suportat! Am înghiţit lacrimile, nimic nu mai auzeam... doar durerea din mine, sufletul sfâşiat, doar asta auzeam... Durerea s-a transformat în putere, noaptea a devenit aliatul meu, întunericul sursă de putere. Am ridicat privirea, le-am privit cu silă... ele râdeau, în continuare râdeau... Râdeam şi eu. Nu cu ele. Râdeam pentru că ştiam ce avea să se întâmple, ştiam că ele vor dispărea... că vor regreta ceea ce au făcut... Ridic mâinile. Seara se împrăştie... zici că e ziuă. Lumina apare, dar nu lumina obişnuită, divină, adevărată, dăruită de soare, ci lumină neagră, lumina flăcărilor ce ardeau... corbii ardeau... râsetele lor, batjocură lor, tot ce aparţinea lor... ardeau! Eu eram fericit... copacii, de asemenea... Scăpasem, acceptasem pentru încă o data... singurătatea... Drumul continuă... ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat... " - Drumul


Eu stiu acum?... Mie, personal, imi place cum si ce am scris, acum nu stiu de cei ce vor citi...
Altceva acum.

Eram, oarecum, in faza terminala a acelei stari, sa zic asa ;))
Am scris urmatoarele cuvinte:


"Se lasă noaptea, şi odată cu ea se lasă frigul. Vântul şuieră printre crengile goale ale copacilor amorţiţi de vremea rea. Merg încet, fără vreo destinaţie anume. Simt frigul, simt cum muşcă vântul din mine, de parcă ar încerca să mă mănânce de viu. Vrea să sufăr. Eu mă rog doar să termine cât mai repede, să mă elibereze de suferinţa continuă care mi-a înlănţuit sufletul. Nimic nu mai contează, toate au dispărut. Din tot ce odată am iubit, acum au rămas amintiri, amintiri care mă bântuie, nu-mi dau pace. Cărarea mă aduce în faţa unui lac. Mă aşez jos, aproape de apa care încă nu îngheţase. Mă întind pe spate şi mă uit spre cer. Începuse ninsoarea. Fulgi mari de zăpadă coborau încet, abia veneau, cădeau aşa de lent de parcă ştiau că în clipa în care vor atinge pământul, vor pieri topiţi, vor muri. Mă ridic frecându-mă la ochi; un fulg de nea îşi dăduse duhul şi se transformase într-o lacrimă ce eu acum o ştergeam. Lumina lunii se iveşte dintre nori; ciudat era faptul că doar lacul, luminat de către lună, se vedea. Restul, copacii din jur, ninsoarea care cădea, nimic. Nimic nu se mai vedea. Mă uit spre lac. Acesta era acum îngheţat în totalitate. Ceaţa se lasă deasupra oglinzii, o ceaţă groasă, nu puteam să văd prin ea, nici mâna nu o mai vedeam. Temperatura scade simţitor. Simt pe faţă o mângâiere ca de gheaţă. Tresar. Mă uit în jur, dar nu văd nimic, nu ating nimic. Înaintez puţin speriat şi mă găsesc pe mijlocul lacului, pe suprafaţa de gheaţă. Mă opresc. Cu fiecare mângâiere îngheţ şi mai mult, tremur de frig, dar şi de teamă. Simt pe frunte o atingere rece, umedă ca un sărut. Închid ochii în speranţa că totul este un vis şi că mă voi trezi. Când îi deschid, mă găsesc pe mal, ceaţa dispăruse, eram teafăr. Dar aud şoapte, eu eram îngheţat, nu mă puteam mişca, nu puteam scoate niciun cuvânt. Din spatele meu îşi făceau apariţia spirite care înaintau spre întinderea de oglindă, aerul îngheţa în urma lor, eu îngheţam. Încep să se întrepătrundă, se grupează câte două, alunecă pe gheaţă, încep să danseze, să valseze. Eu încremenisem. Nu-mi venea a crede ceea ce se întâmpla în faţa ochilor mei, nu puteam reacţiona în niciun fel, un gest nu puteam schiţa, doar ochii îi mişcam. Se îndrepta spre mine acel suflet îngheţat. Suav, ademenitor îşi ondula forma slab conturată, către mine înainta. Se opreşte. Nu mai respir, pregătit eram, crezând că aici era sfârşitul meu de mult râvnit, să-mi accept soarta. Sfidător, mă uit la acea entitate ce stătea dinaintea mea. Chipul ei mă tulbură, tare cunoscut îmi era... În ochii ei văd căldură, ceva de necrezut în acel cadru plin de gheaţă şi singurătate. Văd căldura unei inimi ce odată a bătut în interiorul meu, pentru o altă fiinţă a bătut. Când o zăream, era gata să ţâşnească din pieptul meu doar pentru a se duce la ea, la iubire, la cea pe care o iubeam... Îmi întinde mâna, mă uit atent la ea, şi o cuprind. De îndată ce am simţit închipuirea, au început să năvălească în mine fel şi fel de senzaţii, care mai de care mai intense, mai puternice, simţeam cum căldura învingea frigul care mă cuprinsese... leşin. Mă trezesc ca nebunul, tresar instantaneu. Totul fusese doar un vis, o amintire a ceea ce acum nu mai e... Viaţa mea continuă în singurătate... îmi continui drumul îngheţat, însoţit de călăii mei, amintirile..." - Vals

Vechi, vechi... din pacate, dar asta e... :-?? vreau sa imi revina inspiratia!! Nu tin acum neaparat sa am si starea respectiva :)). Sa fim seriosi!

Chiar daca m-am obisnuit atunci cu ea, si cred ca nu ar fi ceva complicat sa o mai experimentez again, and again....pana ce-mi roade sufletul de tot... ca na, daca nu ma exteriorizez, rezultatul cam asta ar fi. :)

M-am hotarat!!!

M-am hotarat!!!
Acum, dupa o sticla de vin Busuioaca de Bohotin ("Casa de vinuri Husi") si in timp ce ma desfat cu o felie de paine acoperita cu "DUOCREME" =)) ..(nu glumesc, vorbesc serios :) ), tin sa sa scriu ca...




M-AM DECIS!!!



Cateva persoane stiu despre ce vorbesc eu aici....
Putine persoane stiu despre prostiile pe care le indrug eu cateodata...
si na... acum... sa zic ca ma accepta asa cum sunt...
obligat fortat...sau nu... mai mult sau mai putin...
mai mult decat sigur... parerea mea... dar o fac.

Respectul meu! Jos palaria! (...cum se zice...)...chiar de nu cred ei ca am asa ceva pentru domniile lor...
in fine... nu-i condamn...:-??


mda... ca tot ziceam...


M-AM HOTARAT !!!

As vrea... Mi-as dori...reloaded :P

Dupa cum am promis, trebuie sa incep sa continui ista mea cu "dorintele" mele... nu ca ar interesa prea mult pe cineva ;))

Acum, ascultand Zanim Znikniesz, melodie care mie imi place foarte mult si care este cantata de catre Iza Lach (o ador pur si simplu pentru infatisarea ei; imi aminteste de o persoana draga mie cu care, din pacate, nu am mai tinut legatura... Irina e numele ei si e din Tg.Jiu) voi incepe sa continui a scrie lista (sa nu intru mai mult in amintiri...).

Hmm...

mi-as dori sa te pot vedea Irina...;
as vrea, in casa mea, o sonorizare care sa faca peretii sa vibreze (I'm addicted to bass :X);
as vrea sa ma imbat o data si sa nu imi fie rau a doua zi :)):P;
mi-as dori sa ma fi nascut in perioada anilor 1700-1800;
mi-as dori sa nu mor niciodata si sa imbatranesc pana la varsta de 23 de ani;
as vrea sa fiu vampir;
as vrea sa pot fi precum Clark Kent, sa am o viata duala si superputeri, normal;
mi-as dori ca viata mea sa fie precum cea a fratilor Winchester, plina de chestii greu de explicat;
imi doresc sa joc un rol important in viata asta, sa fiu piesa-cheie in realizarea a ceva maret;
mi-as dori sa merg in Legiunea Straina;
as vrea sa merg in Africa de Sud sa ajut si sa lucrez cot la cot cu cei de la Crucea Rosie;
mi-as dori sa nu mai existe atata coruptie in lume;
imi doresc sa nu mai fie atata foame de bani, sa se puna accentul pe intrajutorare;
imi doresc ca oamenii buni care isi doresc sa aiba o functie de conducere, referitor la politica, sa nu se lasa prada coruptiei, sa se schimbe;
mi-as dori sa invat sa pilotez un avion mic;
mi-as dori sa am puterea lui Hulk;
as vrea sa pot fi precum Sylar, sa detin toate acele puteri, doar placerea de a ucide sa lipseasca;



... si nu mai scriu pentru ca deja incep sa intru intr-o stare de deprimare severa, doar cand ma gandesc ca majoritatea lucrurilor de aici si a celor care inca nu au fost eliminate din mintea mea sunt doar niste fantezi, dorinte ce nu vor putea vreodata prinde viata si nu se vor intampla...

:)

As vrea... Mi-as dori...

Ca tot am vazut ieri filmul "The boys are back", film tare impresionant, emotionant si superb, cel putin in opinia mea, si ca tot am avut o discutie in seara aceasta cu o anume persoana, o discutie care a cuprins in mare parte "as vrea..." si "mi-as dori", m-am gandit sa fac o lista cu lucrurile pe care as vrea si pe care as dori sa le fac. Cel putin sa le scriu pe cele care imi vin acum in minte.

As incepe cu:

as vrea sa ma mut in Australia(ca doar actiunea filmului mai sus mentionat se petrece in Australia); imi doresc numai zile de vara;
as vrea sa ma arunc din avion cu parasuta;
mi-as dori sa ma plimb cu planorul - parapanta;
as vrea sa vizitez toata Romania, pe jos si sa dorm in cort;
mi-as dori sa beau vodka la Moskva si in Siberia, la Anya;
mi-as dori sa merg cu bicicleta pe taramul Islandei;
mi-as dori sa ma plimb cu barca in Triunghiul Bermudelor;
as vrea sa ma ingras pana la 100kg si sa ajung precum Serge Nubret;
mi-as dori sa nu mai merg la scoala (pot sa imi doresc eu mult si bine asta:P)
mi-as dori sa vizitez toate continentele planetei, toate tarile si orasele ce merita vazute;
mi-as dori sa am o casa, la construirea careia sa particip si eu, sa o proiectez personal, cu o gradina mare in spate, aproape de padure si de un lac;
imi doresc doi catelusi Husky, mascul si femela (vreau apoi sa faca pui, nu? :D)
imi doresc o sotie care sa ma iubeasca pentru omul care sunt;
imi doresc o familie, "normala" :D, cu doi copii, un baiat si o fetita (Lorelei sa fie numele fetitei, la baiat inca nu m-am gandit:P);
im doresc ca prima mea masina sa fie un Jeep Wrangler (:X);
as vrea sa merg in Spatiu, sa o vad pe surioara mea mai de aproape (Luna);
.....
pfff e deja 02:20...8-|
e cam tarziu si mi s-a facut foame... asa ca voi continua lista alta data. Promit solemn! :P

Draga Catalina,

Pentru ca tot ti-am spus de acel film, m-am gandit ca ar fi un bun material pentru o prima postare. M-am gandit doar ca esti cam ocupata cu... altele si ca nu vei avea timp sa il urmaresti.
As putea foarte bine sa incep cu acea parte in care, in majoritatea cazurilor, un baiat, respectiv barbat, se retrage oarecum in cochilia lui protectoare, atunci cand cineva este gata-gata sa mai afle cate ceva despre el, despre felul lui de a fi. Aici, din cate mi-ai reprosat in mai multe randuri, tin sa fiu de acord cu tine si recunosc ca ma regasesc in acea "majoritate". Dar, pentru moment, sa lasam asta.
Noi, oamenii, dupa cum bine se stie, ne asemanam foarte bine cu lumea animalelor (si spun bine ca noi ne asemanam cu animalele si nu invers; nah... acum fiecare cu conceptiile si parerile lui). Acum sa fac legatura si cu filmul, ca doar de aici am plecat:

"In regatul animalelor, cand doi membri ai unei turme se holbeaza unul la celalalt, e un test de dominare. Primul care se uita in alta parte este considerat cel slab. Intre un barbat si o femeie, cartile sunt impotriva barbatului pentru ca, sa recunoastem, de fiecare data cand un tip cunoaste o fata... vrea sa-i verifice sanii." (tin sa comentez ca aici nu e si cazul meu...) "Deci, un barbat trebuie sa fie puternic sa nu se uite in jos, spre acele minunatii, si sa se uite chiar in ochii ei. Odata ce barbatul pierde acest test, femeia stie ca are o mare putere secreta asupra lui..."

Chiar aseara a fost o emisiune pe D. Science, " Science of beauty". Am umarit asa, din intamplare, mici fragmente din emisiune. Stii ca nu obisnuiesc sa ma uit la tv. Au prezentat si explicat multe lucruri interesante, care au concluzionat o idee importanta: aceea ca femeile au un avantaj in fata barbatilor. Pana si protagonistul filmului se intreaba - "...de ce Domnul a echipat femeia cu atatea arme pentru seductie?"

Sa ajung si la aceea parte de care am amintit mai sus. Nu vreau sa mai lungesc, vreau doar sa vizionezi si tu filmul. Eschiva, schimbatul subiectului de convorbire, ca si multe alte lucruri facute, ar putea avea urmatoarea explicatie:

"Barbatii au acest camp de "anti-intimitate" in jurul lor care e intarit de sarcasm si umor. Poate pentru ca un barbat se poate indragosti de alta fata zilnic...poate e doar felul naturii de a proteja un barbat de el insusi."

Sa continui cu explicatiile proprii, cu parerile proprii... as putea face si asta dar, poate cu alta ocazie. Tin insa sa inchei asa, putin mai in gluma, putin mai in serios, spunand ca apoi ajungi sa ma cunosti ceva mai mult, si nu cred ca e bine.